D-ale Psihologului


«Articolele din D-ale Psihologului

Perfecţionismul la copii

Data: 3 octombrie 2011

A dori să faci lucrurile cât mai bine, a acorda atenţie micilor detalii, a nu renunţa până când nu este totul "perfect". Sunt trăsături pe care cei din jur le apreciaza deoarece te ajută să obţii rezultate bune. Astfel, a fi “perfecţionist” devine o calitate care contribuie la succesul tău.
Nu acelaşi lucru îl spun şi specialiştii. Psihologii atrag atenţia asupra unei laturi a tendinţei către perfecţiune pe care nu toţi oamenii o cunosc. Perfecţionismul poate ajunge să îţi afecteze echilibrul emoţional, încrederea în tine şi relaţiile cu cei din jur. Află mai multe despre acest subiect în rândurile care urmează.

 

1. Ce este perfecţionismul?

 

  • • Perfecţionismul înseamnă, în esenţă, a avea standarde şi aşteptări foarte ridicate în raport cu tine însuţi şi în raport cu alte persoane. În mod normal, standardele şi aşteptările înalte te ajută să obţii performanţa.
  • • În cazul persoanelor perfecţioniste însă, standardele pe care şi le stabilesc sunt prea înalte, produc frustrare şi emoţii negative atunci când nu sunt atinse şi împiedică desfăşurarea activităţii.
  • • A fi perfecţionist presupune a crede cu tărie că nu trebuie să greşeşti niciodată şi că întotdeauna trebuie să atingi cele mai înalte standarde. Aceasta constrângere duce la anxietate, teama de nereuşita şi stres pe parcursul învăţării pentru un examen.
  • • Copiii pasionaţi de domeniul pe care îl studiază se bucură de procesul de învăţare pentru un concurs, de exemplu. Un copil perfecţionist va fi însă anxios, plin de îndoieli pe parcursul pregătirii şi se va concentra mai ales asupra felului în care poate evita eşecul. Iată, aşadar, felul în care perfecţionismul poate împiedica obţinerea performanţei.
  • • De asemenea, este bine să reţii că perfecţionismul nu se manifestă în relaţie cu toate domeniile. Poţi să fii perfecţionist doar în ceea ce priveşte activitatea de înăţare, ordinea din camera ta sau înfăţişarea fizică.

 

2. Cum se manifestă persoanele perfecţioniste?

 

  • • Copiii perfecţionişti sunt autocritici şi mereu consideră că nu au facut suficient şi că ar fi trebuit să depună mai mult efort.
  • • Altă caracteristică a copiilor perfecţionişti este aceea de a ascunde greşelile atunci când le comit.
  • • Acordă mai multă importanţă greşelilor sau eşecurilor decât reuşitelor.
  • • Pot să petreacă prea mult timp încercând să finalizeze o sarcină “perfectă”, astfel încât nu le mai rămâne timp pentru alte activităţi.
  • • Reiau de mai multe ori aceeaşi activitate sau proiect dacă nu li se pare că este perfect începutul. (de exemplu, înainte de a începe să rezolve problema la geometrie, şterg desenul de câteva ori pentru că nu este “perfect” realizat)
  • • Au tendinţa de a-i corecta pe cei din jur atunci când aceştia greşesc.
  • • Sunt competitivi şi nu suporta uşor ca alţii să se descurce mai bine decât ei.
  • • Se consideră mereu evaluaţi de către cei din jur în funcţie de performanţele pe care le au.
  • • Preferă să facă ceea ce sunt siguri că ştiu, evitând sarcinile noi, care le pot produce dificultăţi.
  • • Verifică de mai multe ori aceeaşi sarcină pentru a se asigura că nu au greşit.

 

3. Sunt perfecţionist. Cum mă tratez?


Dacă te-ai regăsit în descrierea de mai sus şi te gândeşti să schimbi puţin lucrurile, iată câteva recomandări:

Conştientizează modul în care se manifestă perfecţionismul şi domeniile în care apare. De fiecare dată când apare senzaţia de nemulţumire sau de teamă că nu ai facut un lucru “perfect”, aminteşte-ţi că perfecţionismul nu este o tendinţă raţională.

Prioritizează-ţi sarcinile în funcţie de importanţă şi fă-ţi un scop din a urma planul facut. O data ce ai alocat un anumit interval de timp pentru o temă, de exemplu, începe să lucrezi la ea şi să o finalizezi în timpul stabilit.

Învaţă să te relaxezi. Încearcă să găseşti timp şi pentru lucrurile care îţi fac plăcere, care te relaxează şi care nu îţi solicită eforturi uriaşe pentru a le face “perfecte”.

Analizează care sunt aşteptările celor din jur faţă de tine şi felul în care le exprimă. E foarte probabil să interpretezi cerinţele părinţilor, profesorilor sau colegilor într-un mod inexact. Încearcă să afli mai exact care sunt aşteptările lor faţă de tine.

Învaţă să spui stop atunci când ceri prea mult de la tine. Efortul îndelungat şi concentrat pentru un rezultat bun la un concurs este demn de laudă, dar, dus la extrem, îţi pune în pericol sănătatea. Asigură-te că programul de odihnă şi alimentaţia nu îţi sunt afectate de activitatea de învăţare prelungită.

Încearcă o nouă perspectivă. Dacă eşti perfecţionist, cu siguranţă transformi o greşeală sau un eşec într-o tragedie şi eşti convins că şi cei din jur văd lucrurile la fel. Priveşte orice greşeală sau eşec în perspectiva: Peste câţiva ani, cine o sa îşi mai amintească? Ce importanţă va mai avea peste o săptămână o greşeală pe care ai făcut-o azi? Cum vei putea în viitor să compensezi eşecul? Vorbeşte cu cineva în care ai încredere despre greşelile sau eşecurile prin care a trecut persoana respectivă. Vei vedea astfel că cei mai mulţi oameni acceptă cu destulă seninatate erorile sau insuccesul.

Poţi ţine un jurnal în care să scrii despre neliniştile, temerile şi stările emoţionale prin care treci. Dacă simţi că situaţia devine prea dificilă pentru tine, poţi apela oricând la un specialist.

 

 

Ți se potriveşte descrierea din articol? Cunoşti copii sau persoane adulte perfecţioniste?

 

Adaugă tu primul comentariu:

Autentifică-te pe site pentru a putea lăsa un comentariu.