Gheorghe Lazăr şi aportul său pentru matematică şi învăţământul matematic românesc

Gheorghe Lazăr s-a născut la 5 iunie 1779, în satul Avrig lângă Sibiu, ca fiu de iobag (în actul de botez are numele de Eustratius).

Studiile primare le-a urmat în Sibiu, în şcolile săseşti. La Cluj studiază filozofia şi dreptul timp de opt ani. În mai 1806 este trimis cu bursă acordată de împăratul Francisc al II-lea la Viena unde studiază timp de trei ani teologia şi se pare în paralel şi cursurile de la Politehnică sau cursurile de la Facultatea de filozofie, unde se predau fizico-matematicile.

Este sigur că în perioada studiilor (1806 - 1809) a fost angajat să facă ridicări topografice pentru armata de ocupaţie, când Austria şi Viena au fost ocupate de către armatele lui Napoleon I.

În toamna anului 1809 Lazăr pleacă la Karlovitz pentru a obţine hirotonisirea sa ca preot ortodox, dar este refuzat şi pleacă din nou la Viena (1810 – 1811) unde traduce o serie de cărţi, care nu au fost niciodată tipărite. În martie 1811 se reîntoarce de la Viena la Sibiu, ca profesor al Institutului teologic nou înfiinţat.

În octombrie 1815 este destituit din învăţământ şi pleacă la Braşov unde este angajat profesor al copiilor logofetesei Catinca Bărcănescu În primăvara anului 1816 pleacă la Bucureşti însoţind familia logofetesei, unde ajunge repede cunoscut ca inginer hotarnic fiind numit "Lazăr inginerul". În acest timp Gh. Lazăr încearcă să deschidă o şcoală românească în Bucureşti. Este sprijinit în demersurile sale de banul Costache Bălăceanu, care făcea parte din Eforia şcolilor şi obţine actul de întemeiere a Şcolii naţionale de inginerie a lui Gheorghe Lazăr de la Sf. Sava în data de 6 martie 1818 şi în august 1818 se deschide şcoala de inginerie hotarnică românească.