Despre premiile şi bursele gestionate de Gazeta Matematică vreau să amintesc câteva şi să mă opresc, cu deosebire, la unul anume.
Primul premiu s-a numit Premiul H. Capriel şi a fost înfiinţat de către colegii de şcoală ai inginerului; avea o valoare de 250 lei (după 1921, de 500 lei) şi se acorda studenţilor pentru cea mai bună lucrare de matematici superioare publicată în Gazetă. S-a acordat, succesiv, luiŞerban Gheorghiu (Universitatea Bucureşti), T. Tănăsescu (Şcoala Politehnică Bucureşti) şiTiberiu Popoviciu (Universitatea Cluj).
Premiul V. Conta, în valoare de 200 lei, se acorda pentru cel mai bun articol de filosofie matematică sau de matematici pure. L-au primit, printre alţii, D.V. Ionescu, Gr. Zapan, Miron Nicolescu.
Premiul V. Cristescu, înfiinţat de Gazeta Matematică în memoria ilustrului său membru fondator, se acorda pentru cel mai bun articol din geometria triunghiului sau trigonometrie. A fost acordat o singură dată, lui N.N. Mihăileanu, (de fapt, premiul a fost creditat de Gheorghe Miron şi Al. Nicolescu, „sub acoperire“).
Un anonim acordă o bursă de 12.000 lei pentru un student meritoriu de la facultatea de matematici, colaborator al Gazetei. A fost primită de studentul Gh. Mihoc.
O altă bursă o acordă A.G. Ioachimescu pentru un student care face studii de matematică în străinătate. Bursa este primită de D.V. Ionescu.
Fondul Anghel Saligny are o istorie aparte. Fiind o vreme şi suplinitor al lui Anghel Saligny la catedra de poduri, Ion Ionescu a refuzat în mod repetat să primească bani pentru această muncă – aproximativ 13750 lei – „…întrucât legea cumulului nu permite ca cineva să aibă o funcţiune şi două catedre şi ceea ce nu este permis a se face pe faţă nu este bine să se facă în mod oricât de bine deghizat“ …! Aşa că se adresează Societăţii, şi cum suma provenea de la un fond votat de Cameră, propune înfiinţarea Fondului Anghel Saligny pentru tipărirea de cărţi de matematici aplicate sau cu cuprins tehnic! (Să nu se confunde cu Premiul Anghel Saligny, în valoare de 1000 lei, care se acorda primului reuşit la concursul de matematici superioare între elevii anului I sau ai anului preparator al Şcolii Politehnice din Bucureşti).
După 1950 apar şi alte premii, cu viaţă scurtă, însă.
În 1975, la „Concursul cu premii pentru probleme propuse“, câştigători sunt Marcel Ţena,Horia Banea, V. Lazarciuc. Şi mai aproape de prezent a fost „Concursul pentru cel mai bun articol metodic“, câştigat într-un an de D.M. Bătineţu.
În anul 1990 au fost înfiinţate două premii a câte 10.000 lei fiecare, de aceeaşi exigenţă şi valoare ca cele ale Academiei Române, pentru lucrări originale, Premiul Dimitrie Pompeiu şiPremiul Spiru Haret, precum şi cinci premii pentru lucrări de sinteză (2000 lei fiecare) şi alte cinci, de aceeaşi valoare, pentru lucrări ştiinţifice ale studenţilor.
Concursurile Gazetei le vom prezenta mai detaliat. Cele din 1902 şi 1904 au fost prin corespondenţă, fiind premiaţi cei cu activitate de rezolvitori deosebită. Primul premiu este obţinut de elevul Ovidiu Ţino, viitor colaborator şi important membru al redacţiei. Începând cu anul 1905 Concursul se ţine simultan în mai multe centre din ţară. Nu peste tot delegaţiiGazetei sunt întâmpinaţi cu prietenie. Ion Ionescu, delegat pentru Bârlad, îşi aduce aminte că, ajungând la liceul unde trebuia să se ţină concursul, nu a găsit sala închisă, dar a găsit-o … goală! Este anunţat că în acea zi directorul programase o serbare şcolară, că elevii nu se vor putea prezenta la concurs. Ion Ionescu nu renunţă: „… Am delegaţie de la Gazeta Matematică să stau patru ore în această sală şi voi sta, chiar dacă nu vine nici un candidat“. Până la urmă concursul s-a ţinut …
Din anul 1909, concursul se va ţine la Bucureşti, după o prealabilă selecţie. Erau admişi elevii „…care, prin activitatea lor la Gazeta Matematică sau alte reviste similare dovedesc că au matematicile printre studiile lor de predilecţiune“. Cererile de înscriere se trimiteau direct lui Ion Ionescu şi trebuiau să specifice „… dacă (elevul, n.n) dispune de mijloace pentru a veni în Bucureşti şi, dacă are, unde poate fi găzduit şi întreţinut pe timpul concursului“, mai mult, trebuia să precizeze „…la ce materie de matematici din clasa în care urmează voieşte a da proba practică şi la care (alta) voieşte a da proba teoretică“. De o mare audienţă se bucurau probele orale, la care candidatul trebuia să facă dovada cunoştinţelor în faţa unor săli arhipline! Concursul se ţinea în vacanţa de Paşte.
Au existat şi … sponsori (pe vremea aceea se numeau altfel…). Concurenţii primeau din partea Ministerului Lucrărilor Publice bilete gratuite pe C.F.R., pentru a le facilita participarea la concurs; Spiru Haret, de câte ori a fost ministru al Instrucţiunii Publice, abona licee din ţară la Gazetă; de subvenţii consistente s-a bucurat revista şi în perioada când Ion Banciu, fostul profesor al lui Dan Barbilian, era funcţionar superior la acelaşi minister.
Este locul aici să amintim gestul similar – şi singular – făcut, mult mai târziu, de către Comisia Naţională a României pentru UNESCO, la iniţiativa domnului Alexandru Mironov, care a abonat 3300 de şcoli din mediul rural pe întregul an 2004 la Gazeta Matematică!
Printre premianţii concursului Gazetei din acea perioadă menţionăm elevii: Dan Barbilian, Petre Sergescu şi Şerban Gheorghiu (1912), Miron Nicolescu (1921), Nicolae Ciorănescu (1922), Grigore C. Moisil (1923), Tiberiu Popoviciu (1923, 1924), Traian Angelescu (1924). De regulă, la concurs se prezentau 30-35 de candidaţi. Numărul premianţilor era destul de mare, uneori ajungând la jumătate din numărul participanţilor.
După 1949, concursurile Gazetei au fost sistate. Apar olimpiadele de matematică ale elevilor, structurate pe etape (locală, judeţeană, naţională). La început a existat şi Olimpiada micilor matematicieni pentru elevii claselor V-VII (VIII), mai apoi, la clasele V-VI s-a desfiinţat etapa republicană.
În anul 1959, la iniţiativa României, s-a organizat la Bucureşti şi Braşov, prima Olimpiadă Internaţională de Matematică. La primele ediţii au participat numai elevi din ţările socialiste, cu vremea, aria participării s-a extins, numărul ţărilor participante ajungând la aproximativ 90. Rezultatele româneşti au fost, în marea majoritate a cazurilor, meritorii; în anul 2005, de exemplu, cei şase componenţi ai echipei României au obţinut patru medalii de aur, una de argint şi una de bronz! În toate marile centre ştiinţifice din ţară sau din străinătate – de învăţământ sau de cercetare – există (cel puţin) un fost câştigător al olimpiadelor naţionale sau un component al lotului olimpic.
Concursul Gazetei se reia în anul 1980, la iniţiativa acad. Nicolae Teodorescu (concursul, în prezent, îi poartă numele) sub numele de Concursul anual al rezolvitorilor, întâi numai pentru elevii de liceu, mai apoi, din 1988, şi pentru elevii din ultimele clase gimnaziale. Apare şi o nouă rubrică în Gazetă: Probleme pentru concurs. La început Concursul Rezolvitorilor era precedat de o tabără-concurs, deosebit de benefică pentru concurenţi. Cu vremea, s-a renunţat la tabără, cum s-a renunţat şi la Gala Laureaţilor, care se desfăşura, an de an, la Mangalia.
De aproximativ 10 ani concursul are loc, timp de trei zile, la Piteşti, cu sprijinul constant al Facultăţii de matematică – informatică din oraş şi a profesorilor (aproape mereu aceeaşi!) argeşeni.
În ultimele două decenii au apărut concursuri organizate de filialele Societăţii, în majoritatea judeţelor ţării.
E greu să participi la toate, dar, pe plan local sau interjudeţean, acestea constituie stimulări necesare ale spiritului mereu cercetător al elevilor şi profesorilor noştri.
La concursuri se întâlnesc tineri şi adulţi care se ştiu din paginile Gazetei, se leagă prietenii durabile, se realizează armonia şi solidaritatea între generaţii. Valoarea lor instructivă este incontestabilă.

Preluare GazetaMatematica.net